Rasturnata aka Maqluba

Rasturnata este una dintre primele retete pe care le-am postat pe blog si este una dintre retetele cele mai dragi mie. Mi-a fost sugerat de diversi ca as putea sa sterg anii 2007-2008, cei de inceput ai blogului, pentru ca retetele de atunci nu mai sunt competitive acum din punct de vedere al pozelor si uneori a ingredientelor folosite. Nu am de gand sa fac asta din mai multe motive: acele retete sunt facute cu acelasi drag si acelasi suflet ca si cele recente, sunt retete bune, incercate si iubite de multi cititori, iar anii 2007-2008 sunt cei care mi-au dat inceputul in blogging culinar si care m-au adus unde sunt acum. Am invatat foarte multe, am investit intr-un aparat foto mai bun, am invatat sau macar am incercat sa fac poze din ce in ce mai bune pentru voi. E ca si cum as renega de unde am inceput si nu vreau sub nicio forma sa fac asta. Ce imi doresc sa fac insa este sa reiau unele retete de atunci, respectiv cele care s-au bucurat la vremea respectiva si nu numai de succes in randul vostru, cei care ma cititi cu drag zi de zi, asa ca le voi reface, cu poze mai frumoase, renuntand la unele ingrediente pe care le foloseam atunci si pe care nu le mai folosesc acum etc.

Ok, acestea fiind spuse, sa va povestesc acum despre reteta de maqluba pe limba ei, rasturnata pe limba noastra. Pe vremea cand era rau vazut daca nu chiar interzis sa ai prieteni arabi, majoritatea prietenilor tatalui meu erau arabi, studenti la medicina pe care i-a cunoscut in spitalul in care facea dializa. Si fie vorba intre noi, cand a fost nevoie de prieteni adevarati, respectiv cand a murit tata, prietenii lui arabi au fost dintre cei mai apropiati familiei noastre si ne-au ajutat din toate punctele de vedere. Asta ca sa vedeti ca stereotipurile nu sunt de cele mai multe ori adevarate. Intr-o buna zi (ca-n povesti, asa), ne-au invitat la masa, au gatit ei ce ai gatit (mirosea totul absolut bestial), apoi ne-au invitat pe toti sa stam turceste, pe jos, si au pus in mijlocul camerei o musama imensa. Apoi au adus oala si au turnat-o pe musama, in fata noastra. Desi eram foarte mica atunci, imi amintesc de mirosul absolut extraordinar dar si de bucuria ca, in sfarsit ERA VOIE sa mancam cu mana! Asa am mancat si a fost foarte bun. “Arabeii” cum le spuneam noi au plecat fiecare la casa lui, insa noua ne-au ramas retetele lor si amintirile cu ei. Iar rasturnata a devenit mancarea noastra preferata. Cand mama era plecata o perioada mai lunga si eu inca nu ma indeletniceam cu treburile bucataresti, primul lucru cand venea acasa era sa ne faca o rasturnata imensa, din care mancam pana explodam si de fiecare data ne gandeam la tata, la cat de mult ii placea, la cat de fericit a fost alaturi de prietenii de pe alte meleaguri si cat de dor ne e de el, de ei.

Ingrediente pentru 6-8 persoane:
- 12 copanele de pui (cam 2 de persoana)
- 2 vinete mari
- 3-4 cartofi mari (cam 1 kg asa)
- o conopida (medie)
- 2 capatani de usturoi
- 500 ml ulei
- 250g orez
- sare, condimente arabesti (baharat, zaatar, mixuri de condimente etc), toate dupa gust



Mai intai punem carnea la fiert in 4-5 litri de apa cu sare si condimente dupa gust. Pana fierbe carnea, taiem vinetele felii (cam de 1 cm grosime) si intr-o sita punem un strat de felii de vinete, le saram, alt strat, il saram si pe acesta pana terminam vinetele. Punem deasupra un capac si le lasam asa 15-20 minute pana lasa apa. Tamponam apoi fiecare felie de vanata cu hartie curata de bucatarie.



Acum avem doua variante: ori le prajim in ulei, pana se rumenesc bine, ori le punem intr-o tava, pe hartie de copt si le dam la cuptor, la 180°C, 10 minute pe fiecare parte, pana sunt moi. Sincer vorbind, sunt mai bune prajite in ulei, dar mai sanatoase la cuptor… alegerea este a voastra. Conopida am prajit-o pentru ca sincer e mult mai buna asa si spre deosebire de vinete, conopida nu trage atat de mult ulei, apoi am scos-o pe hartie, sa absoarba surplusul de ulei.



Dupa ce fierbe carnea, o scoatem din apa in care a fiert, dar nu aruncam apa. Punem orezul intr-un vas si il acoperim cu supa fierbinte. Il lasam asa 20 minute, pana se umfla orezul. Intre timp, curatam si taiem cartofii felii si ii prajim, ca pe chipsuri. La fel, cartofii se pot face la cuptor. Acum avem toate ingredientele pregatite, putem incepe asamblarea: intr-o oala incapatoare punem ulei cat sa acopere fundul oalei, apoi carnea, apoi un strat subtire de orez (nu tot orezul).



Acum urmeaza sa punem in straturi: vinetele, usturoiul si conopida. Saram si condimentam fiecare strat dupa gust. La final punem orezul care ne-a ramas si turnam peste supa in care a fiert carnea, insa nu toata, ci numai cat sa acopere orezul. Fara a pune capac, dam tava la cuptorul incins la 200°C si lasam 30-40 minute, sau pana orezul e fiert (pe testate).



Dupa ce o scoatem din cuptor (atentie, daca mai e nevoie, mai punem cate un strop de supa in timpul coacerii, dar nu exagerati, altfel va fi prea “apoasa”), rasturnam tava pe un platou intins. Lasam asa 15-20 minute sau pana se raceste putin, astfel isi va pastra forma.



Acum despre ultimul pas, nu stiu sincer ce sa va spun, pentru noi a fost cam greu sa asteptam, de asta nici nu am facut-o… asa ca nu a ramas un turn babel si mai degraba ne-am ales cu un turn din Pisa, dar gustul e acelasi, orice ar fi. Si daca va vine sau nu sa credeti, am fost 7 persoane la masa si am reusit sa dam gata tot. Inainte sa va las cu pozele de final e musai sa va mai povestesc ceva: dupa cum vedeti, am o tava speciala pentru rasturnata, pe care ne-a facut-o bunicul meu, care era un om deschis la minte si la suflet, care i-a apreciat si iubit pe prietenii nostri si a admirat in mod deosebit bucataria lor exotica. Asa ca a vrut sa o incurajeze pe mama sa gateasca rasturnata si i-a facut o tava speciala pentru asta. Ufffff, acuma v-am povestit de toate si sper ca nu v-am plictisit, dar asa sunt eu din cand in cand, ma ia nostalgia si “dau din casa”. Sper sa incercati insa reteta, pentru ca merita, pentru ca e “altceva” si pentru ca puteti impresiona cu ea invitatii, asta daca nu lesina cand le rasturnati in fata o oala cu mancare :) Sa va fie de bine!