Aripioare dulci-picante

Nu-i musai sa mergem LA MALL pentru aripioare picante si chiar daca nu avem parte de socializarea de LA MALL, aripioarele astea facute in casa sunt mai bune decat orice aripioare de LA MALL, da?

Abia azi am reusit sa pun reteta, pentru ca momentan ne pregatim intens pentru 2 evenimente importante de saptamana asta: aniversarea a 3 ani de casnicie (te cam iubesc, Dani) si botezul lui Tudor, primul nostru finut. Abia astept sa va pun poze de la ambele evenimente! Pana una alta, o alta reteta culinara rapida: aripioarele!

Ingrediente:
- 1 kg aripi de pui
- 3 linguri sos soia dulce
- 3 linguri sos Worcestershire
- 3 linguri sos barbeque
- 2 linguri sos chili
- 3 lingurite condimente pentru pui barbeque



Mai intai si mai intai spalam bine aripioarele si le taiem colturile. Apoi amestecam toate ingredientele pentru marinata, punem aripioarele intr-o punga cu fermoar, turnam peste marinata si invartim punga pe toate partile, astfel incat aripioarele sa fie complet acoperite de sos. Dam punga la rece 3 ore, apoi prejim aripioarele "la capac", respectiv umplem o cratita pana la jumatate cu apa, ii punem capacul insa invers, cu manerul in jos. Pe capac turnam 2 linguri de ulei de masline si asezam aripioarele. Turnam si sosul ramas in punga peste ele si le coacem 30 de minute, in cuptorul incins la 200 de grade. Dupa primele 15 minute, scoatem cratita din cuptor si intoarcem aripioarele, astfel incat sa se rumeneasca uniform.



La final, avem niste aripioare bine rumenite, usor lipicioase si foarte aromate. La garnitura, numai imaginatia voastra este limita! Ce vreti voi, aia se potriveste! Va pup si ne auzim in curand cu retete si idei de la evenimentele noastre dragi, in familie. Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

Ardei umpluti cu varza (muratura)

Dragii mei dragi, nu am uitat de voi si sunt tare necajita ca nu am apucat sa va postez cate o reteta in fiecare zi, asa cum imi e planul, insa de sambata si pana azi am fost imobilizata la pat. Colecistul, bata-l vina, cu ale lui pietre cu tot. Refuz sa ma operez si se pare ca el insista, vrea musai la cutit. Am trecut prin niste dureri maxime, MAXIME am spus, dar cu mult ceai si mult ulei de masline, lucrurile s-au linistit.

Am inceput de ceva vreme sa pun muraturile pentru 2010 si dupa ce sunt toate aranjate frumos in camara, am sa va pun si poze. Pana una alta, sa va pun reteta de ardei umpluti cu varza, una dintre muraturile preferate ale sotului meu.

Cateva sfaturi pentru muraturi perfecte. Fiti foarte atenti in alegerea legumelor pentru muraturi, trebuie numai legume proaspete, tinere, ferme, fara lovituri. Folositi numai sare grunjoasa, neiodata. Puneti legume numai pana unde incepe filetul, mai ales daca urmeaza sa sterilizati borcanele dupa umplere, astfel legumele au loc sa fiarba fara a atinge celofanul sau capacul. Asigurati-va ca borcanele nu sunt ciobite, ca filetul este intreg si capacul sigileaza complet borcanul. Pentru a umple borcanul cu saramura, inclinati-l usor si turnati saramura pe marginea aplecata, folosind o cana cu cioc sau un ibric. Turnati foarte incet, astfel incat saramura sa impinga treptat aerul din borcan si legumele sa se pastreze bine. Orice alt sfat e asteptat cu drag, asa ca lasati comentarii cu sfaturile pe care le stiti de la bunica, de la mama, din experienta proprie, da?

Ingrediente:
- 3-4 kg ardei gras
- 3 kg varza (2 verze mici)
- radacini de hrean
- marar si cimbru (uscat)
- 2-3 litri apa
- 500 ml otet
- 200 gr sare grunjoasa
- condimente pentru muraturi (sau un amestec de boabe de mustar, piper, ienibahar etc)
- o legatura de marar verde
- 2-3 morcovi

Intai si intai am curatat varza si am dat-o pe razatoarea marea. Putem sa o dam pe razatoare sau sa o tocam foarte fin. Apoi am presarat-o cu putina sare grunoasa si am strans-o in maini, pentru a se inmuia putin.



Adaugam si mararul si o lasam sa isi traga sufletul pana pregatim ardeii.



Ardeii se spala bine, se curata de cotoare si seminte si se lasa la scurs pe un servet curat.



Spalam bine borcanele si le sterilizam 5 minute in cuptor. Apoi, pe fundul fiecarui borcan punem crengute uscate de cimbru si marar.



Scurgem apoi varza de apa si o indesam bine in ardei. Cladim ardeii (ideal ar fi in borcane de 5 litri), astfel incat sa incapa cat mai multi. Printre ardei punem fasii de hrean si feliute de morcov.





Pentru saramura, fierbem apa, sarea, otetul si condimentele pana se dizolva sarea. Puteti scurge saramura daca nu va plac condimentele plutitoare. Mie mi-s tare dragi. Turnam saramura fierbinte peste ardeii, pana ajunge la nivelul unde incepe filetul. Pentru siguranta, e bine sa puneti borcanele pe lame de cutit, respectiv peste 2 cutite puse in cruce, astfel nu se va crapa borcanul de la saramaura fierbinte.



O data borcanele umplute, infiletam strans capacele si le tinem la temperatura camerei pana se raceste saramura, apoi le punem in camara.

Citeşte mai mult

Salau cu unt aromat

Da, iar am primit peste de la mama soacra, de data asta salau. Pentru ca e cam slab pentru gusturile noastre (eu sunt fan "somn" pentru totdeauna), am incercat o reteta care sa il faca putin mai suculent. Si, cu ultimele frunzulite proaspete de busuioc (se pregateste si el, saracul, de iernat) am facut un unt aromat excelent, pe care l-am folosit pentru a rasfata pestele. Bun, bun!

Ingrediente:
- un salau (de vreo 1,5 kg a fost al meu)
- 100 gr unt
- ½ legatura busuioc
- ½ legatura rozmarin
- 3 catei de usturoi
- o lamaie
- sare si piper dupa gust



Am tocat ierburile aromate, nu foarte marunt. Am topit untul, la microunde, in 30 de secunde a fost gata treaba. Am amestecat untul cu ierburile, usturoiul dat pe razatoare, sare si piper dupa gust. Am dat unul la rece 15 minute, sa prinda consistenta, apoi am uns pestele, pe interior, pe exterior si... pe toate partile cu untul aromat. L-am asezat intr-o tava, pe hartie de copt, am stors peste o jumatate de lamaie si cealalta jumatate am taiat-o in felii groase, cu care am garnisit pestele. L-am dat la cuptor 30 de minute, la 180 de grade. Dupa cum se vede si din poza, a intrat in cuptor de buna-voie si nesilit de nimeni, ba chiar ne-a facut cu mana inainte sa inchidem usa!



L-am servit cu un mujdei facut in casa, dintr-o capatana de usturoi, putin ulei, un sfert de paharel de apa si smantana pana am obtinut un sos cremos. Am avut dreptate, untul a facut pestele mai suculent si mai mult, ierburile aromatice proaspete i-au dat o aroma deosebita. Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

Chiftele cu ananas

Unele retete ne plac atat de mult ca devin o obisnuinta in bucataria mea. La fel s-a intamplat si cu aceste chiftelute dulci, cu sos de ananas, pe care le-am gatit acum cateva luni, pentru ebucataria. Sunt atat de bune incat am tinut musai sa le mai fac o data, si pentru Teo's Kitchen, pentru ca multi dintre voi ma citesc doar aici si nu as vrea sa piarda aceasta reteta buna-buna.

Pentru chiftelute:
- 1 kg carne tocata
- 2 oua (3 daca sunt mai mici)
- 1 cana de pesmet
- 2 linguri sos Worcestershire
- 4 catei de usturoi, pisati sau dati pe razatoare
- scortisoara, sare si piper dupa gust
- 100 gr susan

Framantam intai carnea tocata si ouale. Apoi adaugam restul ingredientelor si continuam sa amestecam pana avem o compozitie omogena. Modelam chiftelele, le dam prin susan si le asezam pe tava tapetata cu hartie de copt. Le cocem 30 de minute, in cuptorul incins la 180 de grade. Intre timp, pregatim sosul.



Pentru sos:
- o conserva de compot de ananas (de preferinta bucati si nu rondele)
- 100 gr zahar brun (sau tos)
- 3 linguri amidon
- 60 ml otet
- 3 linguri sos de soia (dulce sau sarat, in functie de preferinte)
- 2 linguri sos Worcestershire



Intr-o tigaie cu fund dublu, amestecam sucul de la compotul de ananas, zaharul si amidonul. Trebuie sa le amestecati pana amidonul se dizolva complet, altfel sosul va avea cocoloase. Adaugam apoi restul ingredientelor (mai putin bucatile de ananas) si punem tigaie la foc mic, cateva minute, amestecand in continuu, pana sosul incepe sa se lege. Turnam sosul peste chiftele (verificam pe gustate daca s-au facut), apoi presaram bucatile de ananas si mai dam tava la cuptor pentru 10 minute.



Cam asa arata la final chiftelele noastre. Dulci, rumenite, si ce e si mai important, nu sunt prajite in ulei. Sosul poate fi putin cam dulce pentru unele gusturi, asa ca puneti zaharul din aproape in aproape. Zaharul tos e mai dulce decat cel brun, e bine sa aveti asta in vedere. In ceea ce priveste garnitura, va sugerez un orez simplu sau taietei de orez (noodles). Mancarea e complexa si aromata, deci nu are nevoie de o garnitura pompoasa. Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

Prajitura Szerbo

V-am promis reteta de prajitura Zserbo sau Szerbo sau Jerbo sau Jerba :) Important e nu cum se numeste, ci faptul ca e o prajitura foarte buna, cu multa nuca, o reteta mostenita de la mama. Mama mea, cea pe care o strigam din fata blocului "mama Luciaaaaaa", de o stiau toti vecinii dupa nume, ne faceam foarte multe prajituri cand eram mici.

Dar Jerbo era deosebita pentru ca era din aluat dospit. O aseza in tava si o lasa sa dospeasca o ora, acoperita cu un prosop, timp in care noi (eu si fratele meu) ne bagam rand pe rand nasul sa adulmecam. Ne mai pocnea ea peste degete, ne mai pocneam reciproc... greu mai trecea ora aia! Era o aroma asa deosebita, o combinatie de paine dospita, de dulceata, si de nuca.

Ingrediente:
- 500 gr faina + faina pentru planseta
- 250 gr margarina sau 300 gr untura
- 1 cubulet (25 gr) de drojdie
- 200 ml lapte caldut
- 4 oua
- 250 gr zahar + o lingura de zahar
- 500 gr nuca macinata
- 150 gr dulceata (de prune folosim noi de obicei)
- extract de vanilie



Separam albusurile de galbenusuri. Pentru inceput, frecam margarina sau untura, care trebuie sa fie la temperatura camerei, cu faina, galbenusurile si vanilie dupa gust. Amestecam laptele, zaharul si drojdia si lasam maiaua sa dospeasca 10 minute. Va creste destul de mult in volum. In mijlocul amestecului de faina facem o gropa, punem maiaua si framantam pana obtinem un aluat omogen.



Impartim aluatul in 3 parti egale si intindem prima foaie (cu sucitorul). O asezam in tava tapetata cu hartie de copt. Peste prima foaie vine intinsa prima crema, respectiv dulceata amestecata cu 250 gr nuca macinata.



Apoi intindem a doua foaie si o asezam peste crema cu dulceata. Batem albusurile spuma impreuna cu 250 gr de zahar. Vom obtine o spuma tare, in care incorporam restul de nuca macinata. Punem crema peste a doua foaie si acoperim prajitura cu cea de-a 3a foaie de aluat.



Se lasa prajitura la dospit, in tava, intr-un loc caldut, timp de o ora. Intre timp, nu uitati sa incingeti cuptorul la 180 de grade si sa asezati gratarul pe trapta din mijloc. Dupa ce a trecut ora de dospit, coacem prajitura 30-40 de minute la 180 de grade, pana trece testul scobitorii. O scoatem din cuptor, o lasam sa se raceasca putin si o glzuram, fie folosinf glazura instant, fie facem un amestec din: 150 gr zahar pudra, 2 linguri de ulei, 3 linguri de apa si 50 gr de ciocolata amaruie topita. Lasam prajitura sa se aseze, peste noapte, astfel foile devin mai moi si mai usor de taiat. Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

3 ani de Teo's Kitchen

Acum 3 ani am postat prima reteta pe blog. N-am sa uit niciodata cum a inceput blogul meu, ca o revolta impotriva sotului meu. L-am tot rugat sa ma ajute sa imi fac un blog culinar si m-a tot amanat, pentru ca sunt "delasatoare" si nu o sa ma ocup de el. Asa ca am luat eu fraiele si am facut un blog asa cum am stiut eu. Fara categogii pentru retete, fara vreun template anume. Pur si simplu le-am postat. Au trecut 2 luni si nu m-am plictisit. Am continuat sa postez retete si atunci s-a mobilizat si el si s-a implicat mai mult... si mai mult si tot mai mult, pana cand a devenit un om esential existentei blogului Teo's Kitchen.

Dar inainte sa ii multumesc pentru sprijinul lui, trebuie sa va multumesc voua, cei care imi cititi blogul si puneti in practica retetele mele. Inainte de el, inainte de mama, familia si prietenii mei, VOI ati fost cei care ati avut incredere in mine.

Nu mi-a venit sa cred cand in decembrie 2007, dupa 3 luni de la prima reteta, aveam o medie de 164 de vizitatori unici pe zi. Ma gandeam ca una e mama, una sunt eu, dar totusi nu poate fi numai mama de atatea ori! Azi sunteti undeva la 6.000 in fiecare zi. Va multumesc pentru asta!

Ii multumesc lui, Dani al meu, pentru tot ce face pentru mine si pentru blog, le multumesc tuturor celor care m-au sprijinit cu retete, cu un sfat, cu statul cu Luca pentru ca eu sa pot gati si posta. Mama, Buni Sia, mama soacra, fara ei nu as fi putut ajunge aici!

Pentru ca una dintre primele retete, cea de vinete umplute (la fel ca si multe alte retete de pe blog) sunt mostenite de la mama, am sa va postez maine prajitura aniversara, prajitura Szerbo sau Jerba, mai pe romaneste, una dintre prajiturile care mi-a marcat copilaria.

Va imbratisez pe toti cu drag!

Citeşte mai mult

Icre de post

Asta e reteta de vineri, pentru ziua de post. Am intarziat cu postarea ei pentru ca am avut tot felul de treburi, unele mai placute, altele mai putin placute si multe ramase nerezolvate. Seamana mai mult a icre rosii ca si aspect dar ca gust, chiar aduc cu icrele. Este vorba de o pasta pe baza de bulion si gris. Daca doriti sa iasa mai albe, puteti pur si simplu sa inlocuiti jumatate din cantitatea de bulion cu apa. Mie imi plac asa rosii si asa le stiu de cand eram mica "icre false" sau "icre de post".

Ingrediente:
- 750 ml suc de rosii (am folosit bulion de casa)
- o cana de gris
- 200 ml ulei
- o ceapa mare
- sare si piper dupa gust



Reteta e penibil de simpla: punem la fiert sucul de rosii. Cand e aproape de punctul de fierbere adaugam grisul, in ploaie, amestecand pentru a nu se face cocoloase. Ne iese un gris destul de vartos, in care adaugam uleiul. Turnam uleiul incet, in fir subtire, mixand in continuu. La final punem ceapa tocata marunt, sare si piper dupa gust.



Gata icrele noastre, sau ma rog, un soi de pasta tartinabila, perfecta pentru tartine aperitiv, pentru un mic dejun bogat sau pur si simplu pentru o zi de post.

Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

Galuste cu prune

Gomboti cu prune a fost una dintre primele retete pe care le-am pus pe blog. Am revazut reteta si m-au amuzat foarte mult pozele. Cineva imi spunea sa sterg primele retete puse pe blog, pentru ca nu au cele mai frumoase poze sau cea mai aspectuoasa prezentare, insa refuz sa fac asta.

Vreau sa vedeti cum am evoluat, cum a crescut bloguletul meu incet incet. Asa ca in loc sa sterg reteta de galuste cu prune sau gomboti cu prune, cum le zice in partea noastra, am ales sa o refac, sa schimb un pic pe ici pe colo, dar rezultatul a fost la fel de bun ca si acum 3 ani, cand am pus prima data reteta pe blog.

Ingrediente:
- 2 kg cartofi
- 2 kg prune
- 500 gr faina + faina pentru planseta
- 4 oua
- 100 ml ulei
- 300 gr pesmet
- 250 gr zahar + zahar pentru pudrat prunele
- sare
- scortisoara



Fierbem cartofii in apa cu sare, ii testam cu furculita pentru a vedea daca sunt fierti. Apoi ii decojim, cu mare maiestrie, cat sunt calzi si ii dam pe razatoarea mare. Peste cartofi punem ouale, faina si cativa stropi de ulei. Framantam un aluat omogen, din care intindem cate o foaie subtire pe o planseta foarte bine pudrata cu faina. Pentru ca e foarte multa compozitie, veti avea de intins mai multe foi. Bun. O data foia intinsa, o taiem in patrate, suficient de mari pentru a acoperi o pruna.



Prunele se spala bine, li se scot samburii si se pudraza fiecare cu putin zahar si scortisoara, apoi se inchid si se pune cate o pruna intreaga in mijlocul fiecarui patrat de aluat. Se strange aluatul intr-un colt si se ruleaza pana are forma unei bile. Galustele cu prune se fierb in apa cu sare, cam 10 minte. Stim ca sunt gata cand se ridica la suprafata. In timp ce galustele stau la fiert, incingem intr-o tigaie uleiul si prajim in el zaharul si pesmetul. Punem scortisoara dupa gust. Dam galustele fierte prin amestecul de zahar, pesmet si ulei si gata!



Puteti servi gombotii cu iaurt sau smantana sau pur si simplu, asa cum sunt ei, frumusel imbracati in pesmet. Puteti inlocui prunele cu tot felul de alte fructe, de la caise la piersici sau alte cele. Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult