vineri, februarie 26, 2010

Clatite americane - reteta de baza

Pentru ca exista mai multe retete de clatite americane, sau pancakes sau clatite pufoase ori cum doriti sa le spuneti, am decis sa va dau reteta de baza pe care o folosesc eu si pe care o puteti imbunatati sau aroma in functie de preferinte: un strop de amaretto sau esenta de migdale si fulgi de migdale; esenta de rom si stafide, pentru un soi de pancakes Malaga, fulgi de ciocolata si un sos de ciocolata sau chiar Nutella pentru clatite ciocolatoase si tot asa. Eu am pus in aluatul de baza multa coaja de portocala, sucul de la o portocala si fugli de migdale, pentru niste clatite usor crocante si super aromate.

Ingrediente:
- 250 gr faina
- 4 linguri de zahar
- o lingura praf de copt
- ½ lingurita sare
- 45 gr unt topit
- 250 ml lapte
- 2 oua
- esenta de vanilie dupa gust



Procedeul in sine este mai mult decat simplu: amestecam intr-un vas ingredientele solide (faina, zahar, praf de copt, sare) si in alt vas cele lichide (oua, lapte, unt, vanilie), dupa care le mixam putin impreuna. O data ce am obtinut o compozitie omogena, e momentul sa adaugam si alte arome sau ingrediente (nuci, migdale, ciocolata, fructe proaspete sau uscate etc).



Clatitele se prajesc pe o plita curate si teflonata, pe care o ungem cu putin unt. Turnati clatitele folosind un polonic. Plita trebuie sa fie foarte bine incinsa, astfel incat clatitele sa nu se lateasca foarte tare. Cand apar mici bule pe suprafata clatitei, e momentul sa o intoarceti pe partea cealalta. Se coc destul de repede si ies undeva la 15 clatite din compozitia data.



Astea sunt clatitele mele, pancakes cu migdale si portocale, servita langa o dulceata din coji de portocale, destul de amara de altfel, dar nu incat sa li se strepezeasca dintii.









Daca faceti pancakes sau ati facut deja folosind reteta aceasta sau alte retete asemanatoare, impartasiti-le cu noi pe www.gospodini.ro

Citeşte mai mult

Pui cu sos de smantana

V-am cam neglijat in ultima saptamana, stiu, am fost o bloggerita rea :) Dar am reusit in sfarsit sa ne implinim una dintre cele mai mari dorinte ale noastre, respectiv sa ne luam un locusor numai al nostru si am fost foarte prinsi cu amenajarile, in special cu cele ale bucatariei. Sper sa ma iertati si sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca de acum va bombardez cu retete!

V-am tot promis ca o sa va povestesc despre seara de gateli de la Petit si nu am avut timp. Ei bine, daca ar fi sa aleg un singur cuvant pentru a descrie tot ce s-a intamplat acolo, acela ar fi MINUNAT!

Am ajuns la Bucuresti cu greu, dupa ce am facut o pana si ne-am dat seama ca si roata de rezerva e dezumflata. Am trudit cot la cot si am schimbat roata, doar pentru a realiza, manjiti pe maini fiind, ca nu avem apa si sapun... Ghidati de Ticu sau Dragos Dicu, in varianta oficiala, am ajuns intr-un final la Bucuresti si la Petit, cu cele 160 de clatite coapte toata noaptea si cu biscuitii spritati adusi de acasa. Inca o data ii multumesc domnului Ticu pentru initiativa si chiar daca ne-am hotarat sa fim pertu, cred ca apelativul "domnul" i se potriveste de minune.

Prima pe care am cunoscut-o a fost Doamna Elena, pe care am ajuns rapid sa o vad ca pe o mami sau o buni foarte simpatica si ingaduitoare si apoi pe Sorin, care din punctul meu de vedere are toate calitatile necesare pentru a fi un Jamie al nostru local, pentru ca e simpatic, mereu pe faza si pune suflet in tot ce face. Joi abia l-am cunoscut si pe Eugen, al doilea bucatar de la Petit, care m-a ajutat in tot ce a fost nevoie si care sigur s-a plictisit de pinguinii maslinii, care au fost 120 si care pareau sa nu se mai termine.

Joi a fost o zi plina, pe cat de frumoasa pe atat de grea, dar rezultatul final a meritat tot! Am cunoscut foarte multi oameni noi, deosebiti, care imi citesc blogul si carora le multumesc ca mi-au fost alaturi in una dintre cele mai emotionate zile din viata mea de gospodina. Nu am apucat sa socializez cu toata lumea atat de mult pe cat mi-as fi dorit si imi cer scuze pentru asta, dar stiu ca, din nou, voi gasiti puterea sa ma intelegeti.

Si ca sa fiu sigura ca ma iertati, azi gatim impreuna o reteta pe care am adaptat-o dupa ceea ce a gatit Sorin, care a pastrat secretele de bucatar insa eu am tras cu ochiul, cu rezultat zic eu, pentru ca a iesit o nebunie de mancare: piept de pui cu ciuperci si sos de smantana si cascaval.

Ingrediente:
- 3 bucati piept de pui (cca 750 gr)
- un borcan de ciuperci (400 gr)
- 500 ml de smantana pentru gatit (Gran Cucina)
- 200 gr cascaval ras
- sare, piper
- 2 linguri de ulei



Incingem uleiul intr-o tigaie, apoi adaugam carnea de pui si ciupercile. Le sotam impreuna, le condimentam cu sare si piper dupa gust. Urmeaza apoi sa adaugam smantana si cascavalul. Amestecam foarte bine si lasam tigaia la foc pana cand se topeste cascavalul. Puteti adauga si usturoi (eu nu am avut, din pacate), pentru un plus de aroma. Puiul se serveste cald, alaturi de orice fel de garnitura, insa cartofii mi se pare ca merg cel mai bine. Asa ca, am facut un cartof maaare copt, in cuptorul cu microunde. Cum facem asta? Spalam bine cartoful, il invelim intr-o hartie de bucatarie si il dam la microunde 7-8 minute, pe treapta cea mai inalta (HIGH e la mine).



Pofta mare sa aveti, va multumesc inca o data ca ati venit la Petit sau ati fost alaturi de noi macar sufleteste si promit sa repetam experienta la vara, cand vom avea la dispozitie si terasa.







Citeşte mai mult

joi, februarie 18, 2010

Tarta Banoffee

Am mai avut o cutie de lapte condensat si vroiam sa o folosesc la altceva decat la cafea, asa ca am facut tarta Banoffee, cea mai simpla si rapida tarta, mai ales daca aveti la indemana cateva banane si putina frisca. Blatul este simplu, din biscuiti digestivi, la fel ca la cheesecake, dar daca doriti puteti face si reteta clasica de aluat de tarta, faimosul Pate Brisee, folosind o reteta de incredere, ca si cea propusa de Martha Stewart.

Ingredinte pentru blat:
- 250 gr de biscuiti digestivi
- 125 gr de unt topit

Macinam biscuitii in blender, apoi adaugam si untul. Mixam bine, pana cand untul este complet absorbit si apoi presam compozitia in forma (o tava cu diametrul de 9 cm), astfel incat sa obtinem un aluat uniform. Dam tava la rece 30 de minute, pana sa intareste untul.



Ingrediente pentru umplutura:
- o cutie de lapte condensat (400 gr)
- 2 banane mari taiate felii
- 250 ml de frisca lichida



Fierbem laptele condensat dupa reteta de aici, astfel incat sa obtinem dulce de leche. O data caramelul pregatit, peste blatul de biscuiti punem un strat de felii de banana, apoi tot caramelul, apoi restul de banane. Batem frisca si o punem peste tarta, fie pur si simplu, folosind o lingura, fie folosind un sprit. Dam tarta cateva ore la rece si apoi ne bucuram de aroma ei deosebita.



Imi pare rau ca nu am apucat sa fac poze si cu sectiunea, dar musafirii au dat gata tot, inainte de a-mi da seama ca nu am aparatul la indemana. Eu zic insa ca e o reteta foarte simpla, careia merita sa ii dati o sansa. Spor la bucatarit!



Citeşte mai mult

Frittata cu anghinare

Nu am sa inteleg niciodata de ce oamenii nu apreciaza cartile la adevarata lor valoare. Cartile de la Reader's Digest au un aer foarte comercial, insa dincolo de asta, sunt carti folositoare, bine scrise si realizate si care dau o gramada de info utile. Cartea "O masa intr-o farfurie" are o multime de retete culinare foarte bune si te invata sa faci de la bulionul de carne sau legume, transatul unui pui intreg si pana la retete din toate colturile lumii.

Am gasit-o la un anticariat, alaturi de cartile lui Dante sau Octavian Paler si primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca un nepot fara bani de tigari a primit mostenire biblioteca bunicului si a facut cu ea ce a crezut ca e mai bine: a dat-o la anticariat.

Pentru ca nicicum nu am prins o poza in care sa vedeti reteta, am sa o scriu si sper sa o incercati pentru ca e minunata si deosebita. Asa m-am gandit eu: cel mai bun mod de a va prezenta cartile mele de bucate e sa le luam rand pe rand si sa facem impreuna cate o reteta din fiecare. Sper sa va place ideea! Am inceput cu Jamie, a urmat Bacalbasa si a lui "Dictatura gastronomica" si acum a venit randul Reader's Digest.

Ingrediente:
- 1 lingura de ulei de masline
- 1 ceapa mare, curatata si taiata felii
- 8 oua mari
- 70 gr parmesan ras
- 2 linguri patrunjel proaspat tocat
- 3 linguri smantana
- sare, piper, dupa gust
- 280 gr miezuri de anghinare in ulei, scurse si taiate in sferturi
- 350 gr de cartofi fierti, taiati cubulete mici
- 30 gr unt
- 2 linguri frunze chives proaspete



Incingem uleiul intr-o tigaie mae, adanca si rumenim ceapa la foc moderat. Amestecam ouale cu 60 gr de parmesan ras (cam ¾ din cantitate), patrunjelul, smantana, sarea si piperul. Adaugam ceapa calita, miezurile de anghinare si cartofii. Stregem tigaia si incingem bine untul. Turnam amestecul cu nou si il prajim la foc moderat, 10-12 minute, radicand marginile frittatei si inclinand tigaia pentru ca oul necopt sa se scurge dedesubt. Astfel, frittata se coace uniform.



Incingem intre timp grillul sau cuptorul iar cand ouale sunt aproape gata, se pune tigaia la cuptor 2-3 minute. Se presara frunzele de chives si restul de parmesan. Trebuie sa recunosc ca eu am sarit pasul cu grillul, pentru ca am considerat ca frittata e destul de bine facuta si asa. In plus, daca nu aveti o tigaie cu manerul detasabil, e greu sa o dati la cuptor.



Frittata a fost foarte interesanta, buna pentru un mic dejun sau un pranz consistent. Cat despre chives proaspat, eu am luat la ghiveci, de la Kaufland, la doar 6 lei, o afacere destul de buna zic eu.





Citeşte mai mult

luni, februarie 15, 2010

Strudel cu mere

Nu stiu daca v-a fost dor de mine, dar mie sigur mi-a fost dor de voi. Am fost foarte foarte ocupata cu seara gatelilor la Restaurantul Petit, cu drumul spre Bucuresti, presarat cu troiene, viscol si o pana de cauciuc, dar in final am ajuns cu bine.

O sa va povestesc despre toata experienta de la Petit si despre oamenii minunati pe care i-am cunoscut acolo zilele astea, promit. Pana atunci, o reteta simpla, cel mai simplu strudel cu mere din toata viata mea de strudele, cum ar zice prietena mea Lulu.

Ingrediente:
- o foaie de aluat de foietaj (400 gr)
- 2 mere mari, decojite, taiate felii foarte mici (cca 500 gr)
- 1 ou
- 1 lingura cu varf de faina
- 4 linguri de zahar
- o lingura de scortisoara
- 2 linguri de stafide
- o lingura de unt



Incingem o tigaie si topim untul. Punem peste merele, zaharul scortisoara si amestecam bine (as vrea eu sa amestec cu tigaia, smecher asa ca si baietii de la Petit, dar se pare ca ma limitez la lingura de lemn deocamndata). Sotam compozitia cca 10 minute, pana cand merele sunt moi, dupa care adaugam faina, amestecam bine si mai lasam pe foc cca 1-2 minute, pana se leaga.



Intindem foaia de aluat (dupa ce l-am decongelat, normal) si punem compoziia in mijloc, astfel incar sa lasam cate 3 cm la marginea superioara si inferioara. Marginile laterale se pliaza peste. Batem oul intreg si folosind o pensula, ungem bine strudelul cu ou. Il coacem la cuptorul incins la 180 de grade, 20 de minute sau pana cand aluatul s-a rumenit frumos. Ies in jur de 8 portii.



Am servit strudelul cald, cu inghetata de caramel desupra. D-E-L-I-C-I-O-S!!!









Citeşte mai mult

vineri, februarie 05, 2010

Red Velvet Cupcakes

Red Velvet Cupcakes au o origine bizara, unii spun ca au fost inventate la inceputul anilor 1900, altii ca Red Velvet Cake era un desert specific hotelului Waldorf-Astoria si ca unui oaspete al hotelului i s-a cerut o suma considerabila pentru a-i fi dezvaluita reteta. De suparare, considerand ca a fost tras pe sfoara, acesta a dat mai departe reteta ca si o scrisoare in lant.

Indiferent de adevarata provenienta a retetei culinare, macar un aspect e clar: toate retetele de Red Velvet Cake au in comun colorantul rosu, cacao si laptele acru (buttermilk). Se pare ca nu numai colorantul alimentar este cel care da culoarea prajiturii, ci aceasta culoare a aparut ca si o reactie chimica intre cacaua foarte putin rafinata din vremea respectiva, laptele acru si otet. Cum nu stiu chimie, va las pe voi sa va dati cu parerea despre veridicitatea celor spuse de prietena Wiki.

Pentru ca au culoarea pasiunii – rosu si pentru ca au o crema delicioasa de branza si vanilie (ia incercati sa mancati amandoi din aceeasi cupcake fara a va folosi mainile), le-am ales pentru meniul de ziua indragostitilor, Dragobete sau orice zi in care va sarbatoriti iubirea.

Ingrediente pentru 12 cupcakes:
- 140 gr faina
- 1 lingura cu varf de cacao
- ½ lingurita sare
- 170 gr de zahar
- 185 ml ulei
- 1 ou mare (sau 2 daca sunt foarte mici)
- 1 lingurita colorant gel rosu
- 1 esenta de vanilie
- 125 ml de lapte acru (puteti folosi lapte batut din comert)
- 1 lingurita rasa de praf de copt
- 1 lingurita de otet



Incingem cuptorul la 180 de grade (treapa 4). Amestecam faina, cacao si praful de copt intr-un vas. Separat, amestecam zaharul si uleiul pana se omogenizeaza, apoi adaugam oul si amestecam din nou foarte bine. E momentul sa punem colorantul alimentar si vanilia.



Urmeaza sa adaugam o treime din cantitatea de faina, mixam, apoi adaugam ½ din cantitatea de lapte acru, mixam, iar o parte de faina, mixam, iar una de lapte, mixam, iar la finalul glorios, inca una de faina. Ultimul pas e foarte simplu, punem praful de copt in otet amestecam bine, si cand face spuma, il turnam peste compozitia pregatita, care deja e rosie si frumoasa. Punem compozitia in formele pentru muffins (tapetate cu hartii speciale) astfel incat sa fie ¾ pline si coacem prajiturelele 20 de minute sau pana cand trec cu brio testul scobitorii.



Pana se coc cupcakes, noi pregtim glazura. Pentru asta avem nevoie de:
- 60 gr de unt
- 90 gr de crema de branza Philadelphia
- 115 gr de zahar pudra vanilat

Mixam untul si crema de branza pana cand avem o spuma. Ca sa ajungem la stadiul de spuma este foarte important ca atat untul cat si branza sa fie la temperatura camerei, nu foarte moale si in nici-un caz de la frigider. La final punem zaharul pudra si dam glazura la frigider pana o folosim. Puneti cate un mot de glazura pe fiecare cupcake folosind un pos si numai dupa ce prajitura s-a racit complet.



Nu va mai spun cat de bune au fost ca iar ma certati ca ma laud dar pentru mine e clar ca vor face parte din multe meniuri de sarbatoare & de zi cu zi in familionul nostru. Si am de gand sa incerc in curand si tortul Red Velvet, sa vedem, daca are acelasi succes ca si puiutii lui, cupcakes-urile.







Citeşte mai mult

Pui marinat cu lemongrass

Inainte sa incepe cu reteta, eu zic sa ne lamurim ce e cu lemongrass-ul asta, iarba lamaioasa sau iarba de lamaie, cum vreti sa ii spuneti. Este o planta aromatica, de la care folosim numai partea inferioara a tulpinii. Gustul este foarte interesant, asemanator cu lamaia si cu usoare accente de ghimbir, de aceea si denumirea de iarba de lamaie.

Este folosita in special in bucataria Asiatica, iar la noi o gasiti in magazine ca si Kaufland, Mega Image sau Carrefour in forma proaspata sau macinata, la borcan. In functie de ce gasiti in magazine si de cerintele retetei, e bine sa stiti ca o tulpina de planta proaspata = 1 lingura planta macinata. O simpla cautare pe youtube va arata cum sa pregatiti lemongrass daca ati gasit proaspat si nu macinat. Reteta de azi este o adaptare dupa reteta Martei Stewart si este absolut delicioasa!

Ingrediente:
- 8 pulpe superioare de pui (puteti folosi si pulpe intregi sau piept)
- 100 gr lemongrass macinat (sau 6 tulpini)
- 4 linguri de sos de peste (nam pla)
- 4 linguri sos de soia
- 4 lingurite de usturoi pisat
- 1 lingura de suc proaspat de lamaie
- 60 ml ulei



Amestecam toate ingredientele pentru marinata (in afara de carne, bineinteles). Punem carnea intr-o punga cu fermoar, adaugam carnea, inchidem punga si o intoarcem bine pe toate partile pentru ca fiacare mm de carne sa fie acoperit de sos. Punem punga in frigider si lasam carnea la marinat peste noapte. A doua zi, incingem gratarul, punem pulpele pe gratar, avand grija sa le ungem bine pe ambele parti cu marinata in care au stat peste noapte.



Carnea a fost foarte aromata si mai ales foarte suculenta. Chiar si daca am indepartat pielea de pe pulpe (incerc sa nu ma joc cu prietenul colesterolul), tot s-au simtit foarte bine aromele.

Am servit langa o salata rece de orez brun pentru care am fiert 200 gr de orez brun si le-am amestecat cu 2 morcovi taiati felii, 3 fire de ceapa verde tocate marunt, o mana buna de fulgi de migdale si un dressing din: o lingura de ghimbir proaspat ras, 1 lingura otet de orez, 1 lingura sos de soia, o lingura miere, o lingura sos chili, 1 lingura de ulei, sare si piper dupa gust.

Pofta buna sa aveti!





Citeşte mai mult
 
De-a Bucătarii
Text
Text
Închide