Am salvat poza cu pinguinii maslinii acum foarte multa vreme de pe un site. Daca nu ma insel, era vorba despre allrecipes.com, site-ul meu preferat in materie de retete culinare. Pinguinii maslinii, pot fi folositi pentru a decora diverse aperitive, cum ar fi o salata de boeuf pe care o puteti indesa intr-un bol rotund pe care mai apoi s-o rasturnati pe un platou, pe post de iglu si sa o inconjurati de pinguini. Sau pur si simplu ii puteti servi ca si atare pe post de aperitive, fiind o reteta culinara care va asigura... nota maxima pentru impresia artistica.
Aveti nevoie de cateva masline, crema de branza (eu am folosit Philadelphia), un morcov si cateva scobitori.
Cu ajutorul unui cutit foarte ascutit decupam o felie din maslina, apoi umplem golul ramas cu crema de branza pentru a forma burtica pinguinului. Curatam morcovul, il taiem rondele si apoi taiem un triunghi din fiecare rondel, astfel incat sa facem piciorusele. Taiem putin maslina pentru a se fixa mai bine pe picioruse si urmeaza sa ne ocupam de capul pinguinului.
Crestam putin o maslina si introducem acolo triunghiul decupat de la picioruse. Gata, pinguinul nostru are si cioc. Fixam, maslina-cap de maslina-trunchi cu ajutorul unei scobitori.
In 2 timpi si 3 miscari aveti o armata de pinguini mai ceva ca Happy Feet :)
Daca ti-a placut reteta, nu uita sa o votezi si sa comentezi putin mai jos. In cazul in care vrei sa primesti mail de fiecare data cand scriu o reteta pe blog, aboneaza-te la feed.
miercuri, ianuarie 28, 2009
Pinguini măslinii
Publicat de
Teo
la
02:38
Etichete: branza
61
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
marţi, ianuarie 27, 2009
Coaja de lamaie pentru prajituri
Multi dintre voi m-ati intrebat cum fac coaja de lamaie pe care o folosesc la prajituri & co, asa ca m-am mobilizat sa va exemplific totul fain frumos, cu pozele aferente si cu descrierea pas cu pas, nu ca ar fi cine stie ce, dar asa, sa fiu eu cu inima impacata. Am invatat sa fac coaja de lamaie dupa o reteta culinara preluata de la Buni, care asa o prepara de cand ma stiu eu si am adoptat metoda pentru ca mi se pare foarte util sa ai tot timpul coaja de lamaie la indemana, ca nu stii de unde sare… pofta de dulce… si trebuie satisfacuta. Si in al doilea rand, mi se pare ca preparata astfel, coaja de lamaie e mult mai aromata si da o savoare deosebita prajiturilor, net superioara cu cea a cojii de lamaie simple.
Avem nevoie de:
- 4-5 lamai
- zahar cat ia
- un borcanel curat
Dam lamaile prin razatoarea mica, sau folosim instrumentul special pentru coaja de lamaie. Eu prefer sa le dau prin razatoare, pentru ca operatiunea merge mult mai repede asa. Bun! Luam apoi borcanelul curat si punem un prim strat de coaja de lamaie, cam 2 lingurite cu varf, pe care le tasam bine. Urmeaza apoi un strat de zahar si apoi altul de lamaie. Continuam asa pana la epuizarea ingredientelor si apoi dam borcanul la frigider, urmand sa il folosim cand avem nevoie.
Veti obtine cu ajutorul acestei retete, o coaja de lamaie delicioasa, se poate manca si ca atare, nu doar in retetele de prajitura. In cateva zile de stat in frigider, coaja de lamaie se caramelizeaza si are o aroma absolut dementiala! Incercati macar o data si va promit ca nu veti regreta!
La fel se procedeaza si cu coaja de portocala. Puteti chiar sa faceti un amestec din un rand de coaja de lamaie, un rand de zahar, un rand de coaja de portocala, un rand de scortisoara. Un astfel de amestec da foarte bine in prajiturile, checurile sau muffinsurile de iarna, in special cele cu mere.
Publicat de
Teo
la
00:56
Etichete: tips
18
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
joi, ianuarie 22, 2009
Waffles cu spanac
La fel ca si muffins-urile, credeam ca waffele pot fi doar dulci. Observ ca m-am inselat, asa ca am pregatit o reteta de waffle sarate, pentru micul dejun... cu spanac, sunca si cascaval. Reteta pentru waffles cu spanac am gasit-o pe culinar.ro si am adaptat-o in functie de nevoile noastre, respectiv am adaugat cascavalul si sunca.
Ingrediente:
- 150 gr de unt
- 300 gr de spanac congelat
- 3 oua mari
- 100 ml de apa
- 220 gr de faina
- un pliculet de praf de copt
- 200 gr de sunca
- 100 gr cascaval ras
- sare, piper
- fulgi sau praf de usturoi
Pentru inceput, batem untul spuma. E de preferat ca untul sa fie la temperatura camerei, iar daca e putin mai tare, il batem spuma impreuna cu o lingura de lapte fierbinte. Dupa ce am batut untul, adaugam cele 3 oua intregi. O data compozitia omogenizata, punem faina si apa, faina amestecata cu praful de copt o punem in ploaie alernand cu apa. Veti obtine o pasta groasa, important e sa fie omogena si cat de cat fara cocoloase. La final adaugam spanacul, sunca taiata foarte marunt si cascavalul dat prin razatoarea mica. Incingem aparatul de waffle si il ungem cu ulei de masline. Eu folosesc cooking spray, dar varianta si mai usoara ar fi sa turnati uleiul de masline intr-o sticla cu pulverizator. E super usor sa ungeti tigaile, formele de briose, aparatul de waffle etc. Vi le sugerez cu mare drag!
Cam asa arata rezultatul final, un mic dejun de rege, vorba proverbului: "dimineata sa mananci ca un rege, la pranz ca un print si seara ca un cersetor". Waffele cu spanac merg foarte bine alaturi de ochiuri si sos de smantana. Cele mai bune sunt consumate calde, noi ne mancam unse cu unt cu patrunjel de la Napolact sau smantana cu patrunjel si leustean, doua inventii minunate din punctul meu de vedere.
Publicat de
Teo
la
20:40
9
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
Sfaturi culinare în direct
Dragii mei gospodini si gospodine, vreau sa anunt pe aceasta cale ca de azi am de gand ca in timpul meu liber sa ofer sfaturi culinare in direct, special pentru cei care au nevoie de ele "pe loc", respectiv prepara retete culinare in timp ce vorbim.
In acest sens, o sa va rog sa folositi fereastra de chat de mai jos si putem comunica LIVE, discutiile vor fi private, cu fiecare dintre voi.
Publicat de
Teo
la
12:59
Etichete: diverse
15
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
marţi, ianuarie 20, 2009
Hârtiuţe şi forme pentru muffins
Pentru ca am fost intrebata (excesiv) in ultima vreme de unde cumpar hartiile pentru muffins si pentru ca timpul meu liber este destul de putin, pentru a nu mai raspunde individual la toate comentariile acestea, m-am decis sa scriu acest mini articol.
Hartiile pentru muffins (briose) le gasiti in general la orice hypermarket, daca sunteti atenti la raionul de patiserie sau daca intrebati un responsabil de raion. Eu le-am vazut la Kaufland, Cora, Auchan, Carrefour, Real si chiar la magazinele Daiso.
Formele pentru muffins la fel se gasesc si ele la aproape orice hypermarket, la raionul de tavi. La Daiso de exemplu, am vazut si forme individuale de muffins din silicon si aratau destul de bine sincera sa fiu, dar nu stiu cat spor ai atunci cand vine vorba sa faci cantitati industriale… tot mai bune sunt tavile cu 6-12 forme. In general, retetele de muffins sunt pentru 12 bucati, si eu vi le sugerez cu caldura pentru ca terminati mult mai repede de copt.
Mai puteti incerca formele de silicon pe care insa le manuiti putin mai greu si ar trebui sa le bagati la cuptor puse pe o alta tava intinsa. Avantajul lor este ca briosele nu se lipesc niciodata iar tava trebuie unsa doar la prima folosire.![]()
![]()
In general formele de teflon sau cele emailate au nevoie de mai multe coaceri pentru a scoate briose foarte bune. Veti vedea, cu cat tava este mai folosita, cu atat briosele sunt mai bune la gust. La fel ca si o cafetiera, care scoate cafea buna… in timp.
In cazul in care nu gasiti forme de silicon, foarte utile sunt formele individuale de aluminiu. Foarte accesibile ca pret insa cu dezavantajul ca sunt individuale.
Publicat de
Teo
la
22:52
Etichete: tips
30
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
Muffins cu rodie si ghimbir
Recunosc ca mi-a luat ceva vreme pana am incercat rodiile, desi imi zambeau inocente de pe rafturile hypermarketului. Pana intr-o zi, acu vreo 5 ani asa, cand am mancat prima rodie si m-am indragostit pe vecie! Sunt fresh, acrisoare si poate ce mi-e cel mai drag de ele, e ca nu se ofera pe tava, asa ca bananele de exemplu, ci trebuie sa muncesti ceva sa le cureti pana sa ajungi la pretiosii samburi. Dar si cand ajungi la ei... placere totala! De ceva vreme caut retete culinare cu rodie si dupa cautari intense mi-au tras cu ochiul aceste muffins cu rodie si ghimbir, foarte aromate, suculente, numai bune la micul dejun!
Ingrediente:
- 220 gr de faina
- 100 gr de zahar
- 250 ml de lapte
- 1 ou mare
- samburii de la o rodie mare
- o lingurita cu varf de ghimbir macinat
- 60 gr de unt topit si racit
- o lingurita de coaja de lamaie
- 1/2 lingurita de sare
- un pliculet de praf de copt
Intr-un vas amestecam ingredientele solide: faina, zahar, praf de copt, coaja de lamaie si sare, apoi incorporam ghimbirul, coaja de lamaie. Facem o gropita in mijlocul ingredientelor solide. Separat, in alt vas, amestecam ingredientele lichide: laptele, oul intreg, untul topit. Turnam ingredientele lichide in gropita facuta in mijlocul celor solide si amestecam bine. Aluatul are cocoloase, sa nu va speriati :) Intr-un final, inglobam si samburii de rodie.
Briosele se coc in formele speciale, tapetate cu hartiute. Ies in jur de 12 (plus 2-3) muffins. Se coc in jur de 16 minute in cuptorul preincalzit, la 210 grade.
O astfel de muffin are in jur de 200 de calorii, deci consumati-le cu moderatie! Sunt bune atat fierbinti cat si reci, garantez eu!
Unde gasiti hartiute si forme pentru muffins? Click aici pentru detalii.
Publicat de
Teo
la
01:27
Etichete: prajituri
14
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
luni, ianuarie 19, 2009
Cum fierbem apa?
Cine s-ar fi gandit ca se poate scrie un articol intreg despre cum fierbem apa? Probabil ca nimeni, insa eu m-am gandit ca sunt unele informatii, tips & tricks care v-ar fi de folos.
De ce sa nu folosim apa deja calda de la robinet? Ei bine, pentru ca apa calda poate fi tratata cu substante si in plus de asta, sta de ceva vreme pe conducte… asa ca, pentru gatit si fiert diverse chestiuni, e de preferat sa folositi apa rece.
Nu umpleti oala cu apa la refuz, riscati sa dea in foc. De altfel, orice fierbeti in apa si deci adaugati in oala va creste volumul. Alegeti intotdeauna o oala incapatoare, de volum mai mare decat cantitatea de apa pe care urmeaza sa o folositi. Apa fierbe mai repede atunci cand oala are capac, conditia este ca acesta sa i se potriveasca la fix.
Apa fierbe atunci cand baloane mari de apa pornesc din fundul oalei si urca pana sus. Balonasele care stau pe fundul oalei sau pe pereti si nu se misca deloc sunt doar bule de aer si nu indica fierberea. E foarte important sa stiti sa delimitati exact momentul in care apa incepe sa fiarba, e util atunci cand fierbeti oua, paste, orez etc.
Temperatura apei, in conditiile in care apa fierbe la 100°C
- apa calduta (calaie) - 30° - 40.5° – comparabila cu temperatura corpului
- apa calda - 46° - 49° - apa inca se poate atinge cu mana
- apa fierbinte – 54.5° - 57° - apa nu se poate atinge fara a va arde
- apa incepe sa fiarba - 71° - 82° - apa incepe sa tremure
- fierberea la foc scazut - 85° - 93°
Bine de stiut!
- Sarea, zaharul si in general orice alta substanta adaugata in apa creste temperatura apei cu aproximativ 5° si implicit scade timpul de preparare al mancarii.
- Punctul de fierbere al apei este cu 1°-2° mai scazut in zilele ploioase fata de cele insorite. Asa ca, mancarea fierbe mai greu cand afara e furtuna!
- Punctul de fierbere al apei difera in functie de recipientul in care am pus apa pe foc. Apa aflata intr-o oala ingusta si inalta fierbe mai greu decat aceeasi cantitate de apa pusa la fiert intr-o oala intinsa si mai putin inalta.
- Cu cat va aflati la o altitudine mai mare, cu atat apa fierbe mai repede! Explicatia e foarte simpla: cu cat altitudinea creste, cu atat scade presiunea atmosferica. Cu cat presiunea atmosferica e mai mica, cu atat moleculele de apa se imprastie mai usor in aer. Cu fiecare 300 m peste nivelul marii, temperatura de fierbere a apei scade cu aproximativ 0.1°
Publicat de
Teo
la
18:14
Etichete: tips
6
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
duminică, ianuarie 18, 2009
Muschiulet de porc in aluat
Sunt multe retete culinare pe care le gatesc din pura intuitie, fara sa citesc undeva reteta. Reteta de muschiulet in aluat, am adaptat-o dupa o friptura delicioasa pe care am mancat-o intr-o excursie, si care mi-a ramas in minte. Am incercat sa-mi aduc aminte ce ingrediente are si am reconstituit-o cat am putut de bine.
Pentru a face muschiulet de porc in aluat aveti nevoie doar de putina dibacie, de un strop de inspiratie si de:
- 500 gr aluat frantuzesc de foietaj
- o bucata mare de muschiulet file
- o ceapa
- 400 gr de ciuperci
- 2 linguri de smantana
- 2 morcovi
- un galbenus
- sare si piper
- putin ulei
Pentru inceput punem la incins tigaia cu putin ulei si rumenim bine muschiuletul de porc pe toate partile. Bineinteles, spalam inainte carnea, o curatam de nervuri si o saram bine. Cat timp muschiuletul nostru se "bronzeaza" la tigaie, dam prin blender ciupercile impreuna cu ceapa si morcovii, astfel incat sa se faca aproape o pasta. Cand muschiuletul e gata rumenit, il luam frumusel din tigaie si il lasam sa se racoreasca. In uleiul in care am prajit muschiuletul calim ceapa, ciupercile si morcovii. Se vor cali repede, ajunge sa tineti amestecul pe foc circa 5 minute. Adaugati apoi smantana, sarati si piperati dupa gust.
Intindeti aluatul de foietaj, ungeti cu pasta de ciuperci si smantana, asezati muschiuletul peste, il inveliti cu aluatul si apoi il ungeti cu un galbenus, dupa care il dati la cuptor aproximativ o ora, pe treapta cea mai mica a cuptorului. Va dati seama cand muschiuletul este gata, daca introduceti o scobitoare adanc in muschiulet, prin aluat… si iese curata.
ATENTIE: aceasta este o friptura putin in sange, dar asta depinde foarte mult de grosimea muschiuletului. Al meu a fost subtire si s-a patruns foarte bine inca de la rumenire. Daca insa e foarte gros, se poate pune intr-o tava cu putina apa si dat la cuptor dupa rumenire, inainte de a fi pus in aluat.
Noi am servit alaturi de piure de cartofi (pe care l-am facut cu unt cu patrunjel, o alegere foarte buna, un unt savuros preparat de Napolact) si muratura iute.
Publicat de
Teo
la
19:08
12
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
vineri, ianuarie 09, 2009
Chec si muffins din albusuri
Am vazut acum multa vreme reteta de chec din albusuri pe blogul Amaliei si am trecut-o imediat la retete culinare favorite, pentru ca vreau nu vreau, tot timpul am ramas cu albusuri in frigider, ramase de la maioneza, de la bezele sau pricomigdale. Asa ca, am colecat 5-6 albusuri si am pus in aplicare reteta Amaliei... cu mici modificari :) Totul a iesit minunat! Si pentru ca am doar o forma de chec, am turnat restul de aluat in forme de muffins, care au avut la fel de mare trecere.
Ingrediente pentru chec si muffins din albusuri:
- un pahar cu albusuri
- un pahar cu zahar
- un pahar cu faina
- un pahar cu nuci si stafide
- 50 gr de ulei
- coaja de lamaie cu zahar
- o esenta de vanilie
- un praf de copt
Batem albusurile spuma tare, impreuna cu zaharul. Cand spuma e lucioasa, inglobam si faina, apoi uleiul, coaja de lamaie, praful de copt si esenta de vanilie. Cand compozitia e omogena, inglobam si stafidele si nucile. Turnam compozitia in tava de chec unsa cu unt si tapetata cu faina iar excesul in forme de briose.

Am copt 40 de minute la foc mic, la cuptorul preincalzit la 180 de grade.
Cam asta e reteta, simpla si delicioasa, exact pe gustul meu! Spor la gatit si mai ales la degustat!



Unde gasiti hartiute si forme pentru muffins? Click aici pentru detalii.
Publicat de
Teo
la
01:21
Etichete: prajituri
33
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
miercuri, ianuarie 07, 2009
Peşte cu mălai
De curand am primit un somn foarte mare pe care l-am portionat si l-am gatit de mai multe ori in diverse moduri. Pentru ca peste la tava tot facusem si peste pane la fel, m-am gandit sa fac un peste crocant, inrudit cu pestele pane, pe care mi-l prepara mama cand eram mica.
Pestele cu malai este deci o reteta culinara veche, cel putin in ceea ce ma priveste, insa o reteta care nu isi pierde niciodata actualitatea. Am ajuns la concluzia ca decat sa folosim tot felul de pliculete cu crocant pentru peste, tot mai bun e faina de malai.
Ingrediente:
- 5-6 bucati de peste
- 2 oua
- faina de malai
- faina alba
- sare, piper, condimente pentru peste
Procedura este foarte simpla, pentru ca asa imi place mie sa gatesc, retete culinare cat de simple. Spalam bine pestele, il curatam si il portionam, il condimentam, apoi il trecem prin faina, prin oua, prin malai si prajim bine pe ambele parti pana obtinem o crusta aurie.

Cam asta e reteta, merge foarte bine alaturi de cartofi prajiti sau piure de cartofi.


Publicat de
Teo
la
13:18
Etichete: peste
7
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+
sâmbătă, ianuarie 03, 2009
Baclava
Parca de Sarbatori am ceva cu nucile, scortisoara si mierea si parca nu miroase a Craciun fara ele. Asa ca anul asta am facut o reteta de baclava, destul de populara de altfel, pentru ca am mai vazut-o pe diverse site-uri. Eu o stiu si de la mama, insa din comoditate am ales sa nu fac eu foile pt baclava, ci sa cumpar foi pentru placinta din comert.
Asadar, pentru o baclava de neuitat, avem nevoie de:
- 500 gr foi pt placinta
- 300 gr de nuci
- 150 gr de unt sau margarina
- 2 linguri de scortisoara
- 200 gr de zahar
- 150 ml de miere
- 200 ml de apa
- esenta de rom si vanilie
In primul rand, macinam nucile si le amestecam cu scortisoara, pentru umplutura. Apoi topim margarina si taiem foile de placinta la dimensiunea tavii pe care urmeaza sa o folosim. Numaram frumusel foile de placinta si le impartim in 3 parti egale. Topim untul / margarina si ungem tava in care o sa lucram cu putin ulei. Punem prima foaie de placinta si o ungem, cu ajutorul unei pensule, cu margarina topita. Deasupra punem alta foaie, pe care o ungem bine cu margarina si apoi alta foaie.. pana la epuizarea primei parti de foi, din cele trei.
A venit momentul sa punem primul strat de umplutura, respectiv jumatate din cantitatea de nuca amestecata cu scortisoara, apoi sa incepem din nou sa punem foile de placinta una cate una, unse cu margarina pana cand epuizam si al doilea stoc. Punem al doilea rand de umplutura de nuci si la final ultimul stoc de foi. Dam apoi tava la rece o jumatate de ora, pentru a o putea portiona frumos. Portionam baclavaua dupa bunul nostru plac si dupa fantezista noastra imaginatie. Baclavaua se coace in cuptorul deja incins la 180 de grade, timp de 20-30 de minute, pana cand foile se rumenesc.
Separat, preparam siropul: punem apa si zaharul la fiert, cand dau in clocot adaugam mierea si lasam din nou pe foc, la flacara mica, pana fierbe iar. Cand a dat in clocot, se trage siropul de pe foc si se pun aromele (vanilie, rom sau ambele). Siropul de toarna fierbinte, peste baclavaua proaspat scoasa de la cuptor. E de preferinta sa acoperiti baclavaua si sa o scoateti la rece, cateva ore bune, pentru a se insiropa bine.
Noua ne-a placut foarte mult cum a iesit, cu mentiunea ca nu e atat de dulce ca si cea din comert, care de multe ori mi se pare multe prea dulce... bunica avea doua vorbe: fie "e dulce de ti se strepezesc dintii", fie "e dulce de ti se strange gura ca un... fund de gaina" :)) Daca totusi doriti o varianta mai dulce, puneti 3-4 linguri cu varf de zahar in compozitia de nuca. O reteta culinara care intr-adevar poate parea complicata la inceput, dar care pe masura ce o preparati, veti vedea ca e foarte usoara, o reteta perfecta pentru impresionat musafiri.


Publicat de
Teo
la
23:19
Etichete: prajituri
35
comentarii
Îți place rețeta? Dă-o mai departe!
Trimite pe facebook
Trimite pe twitter
Trimite pe google+








