Lasagna mexicana

Chiar daca e impropriu sa ii spun lasagna, m-am gandit ca se potriveste si am vazut ca bucatarii gen Rachel Ray, cu origini sud-americane denumesc straturile de tortillas si carne “lasagna”. Pana la urma, termenul “lasagna” nu se refera numai la foile de paste, ci in general la reteta culinara in care o foaie de “ceva” se alterneaza cu un straturi de carne si sos. Asa ca, lasagna it is! Eu am folosit pentru reteta mea sos salsa facut in casa si vi-l recomand mai degraba decat orice sos salsa cumparat. Cat despre tortillas, le gasiti cam in toate magazinele, eu le-am luat de la Auchan, din Iulius Mall (pentru cei din Cluj). E o reteta care merge foarte repede si rezultatul este unul chiar delicios.

Ingrediente:
- 5-6 tortillas
- 500g sos salsa
- 500g carne tocata de vita
- o ceapa mare tocata marunt
- 3-4 catei de usturoi pisati sau dati prin razatoarea foarte fina
- o conserva 400g fasole boabe rosie
- 400g cascaval (eu am folosit gouda, dar puteti folosi orice fel de cascaval)
- porumb (este optional, eu nu am pus)
- condimente dupa gust: sare, piper, chilli, condimente mexicane sau tex-mex
- 4 linguri ulei



Incingem cuptorul la 200° C. Intr-o tigaie incigem uleiul, calim in el ceapa taiata marunt, apoi punem carnea si condimentele, amestecam si le lasam sa se caleasca impreuna pana carnea isi schimba culoarea. Punem fasolea, pe care o scurgem bine din conserva si o trecem pe sub un jet de apa rece si lasam fasolea sa se caleasca 5 minute alaturi de carne. Adaugam 4 linguri bune de salsa, mai lasam putin pe foc, 5 minute asa. Gata sosul de carne!



Urmeaza sa pregatim lasagna mexicana: intr-un vas termorezistent rotund (nu uitati sa ungeti peretii vasului cu putin ulei sau unt) punem o lingura de salsa si o intindem bine. Punem apoi o tortilla, un strat generos de salsa, un strat de carne, apoi un strat de cascaval faliat. Urmeaza alta torilla, salsa, carne, cascaval si tot asa pana sunt gata ingredientele. Peste ultima torilla mai punem 2 linguri de salsa, le intindem bine, punem cascavalul si dam la cuptorul incins 25-30 de minute sau pana cascavalul e foarte bine rumenit si furculita intra foarte usor in straturile de torillas.



Daca o lasati sa se raceasca putin, lasagna mexicana se va taia mult mai usor si isi va pastra mai bine forma, veti vedea ce frumoase sunt straturile. Ce-i drept, sunt sigura ca ar fi aratat si mai frumos daca puneam si porumb si poate chiar un pic de mazare, dar timpul nu-i pierdut, pentru ca la cat de bine a trecut, o sa o refac in curand. Sa va fie de cel mai bine! Aaaaa, si inca ceva: ma gandeam eu asa: daca tot v-am aratat cum se face sosul salsa in casa, nu as putea sa va arat si cum se fac torillas homemade? Ca sa aveti toate ingredientele preparate de voi? La cascaval nu ma bag, ca nu am unde sa fac in mini-casuta noastra, dar macar torillas ar fi bine sa stim cum sa le facem in casa, mai ales ca poate nu le gasiti in toate magazinele in care va faceti in mod normal cumparaturile.

Citeşte mai mult

Ochiuri romanesti

Ni se spune din toate partile ca micul dejun este cea mai importanta masa a zilei si chiar daca nu sunt adepta stereotipurilor, acesta este foarte adevarat. Si pe principiul "cine mananca de dimineata, departe ajunge", va prezint alaturi de Cappy "mic dejun in 5 minute", un serial despre cum putem sa mancam ceva sanatos si satios in fiecare dimineata.

Azi avem ochiuri romanesti, varianta mult mai sanatoasa a ochiurilor prajite in tigaie, in ulei. Aveti nevoie de doar 4 ingrediente: otet, apa, sare si oua, iar micul dejun e gata in chiar mai putin de 5 minute.

Nu sariti niciodata peste micul dejun si nu pierdeti niciun episod din "Mic dejun in 5 minute, by Cappy"

Citeşte mai mult

Burticamea.ro, un site util pentru mamici

Perioada sarcinii, asteptatea lui Luca, va ramane pentru totdeauna cea mai frumoasa perioada din viata mea. Imi amintesc ca din clipa in care au aparut cele doua liniute pe testul de sarcina, fiecare zi a insemnat o informare continua, pentru ca imi doream din tot sufletul sa fac tot ce e mai bine pentru puiutul meu. Mi-as fi dorit sa stiut atunci de existenta site-ului www.burticamea.ro. In spatele acestui proiect stau doi medici din Cluj, calificati de Lamaze International si care mai presus de orice calificare, pun pasiune in ceea ce fac si isi doresc sa ofere informatiile cele mai corecte pentru ca noi, viitoarele mamici, sa ramanem optimiste si informate in perioada sarcinii si sa asteptam nasterea fara teama.

Sarcina si nasterea nu sunt insa singurele aspecte in care doctorii mei dragi sunt foarte bine informati. Sa nu uitam ca dupa cele 9 luni incepe viata alaturi de bebelus si veti avea de trecut impreuna prin diverse etape de dezvoltare. Cea mai solicitanta sarcina pentru o mamica (si sunt sigura ca nu vorbesc doar din propria-mi experienta) este diversificarea alimentatiei bebelusului.

De ce ne sperie pe noi, mamicile, atat de mult diversificarea asta, care pentru multi ajunge sa fie un adevarat bau-bau? Pentru ca diversificarea alimentatiei bebelusului trebuie efectuata dupa anumite principii si este un pas foarte important in dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a bebelusului, pentru ca ii da startul in ceea ce inseamna o alimentatie sanatoasa si pune bazele obiceiurilor alimentare sanatoase. Care sunt intrebarile care ne chinuie referitor la diversificare: care e varsta optima pentru a incepe? Care e momentul optim? Ce alimente sunt recomandate pentru inceput? Cu ce alimente trebuie sa continuam diversificarea? Ce e voie sa ii dam bebelusului si ce nu? La ce varste introducem anumite alimente? Din pacate, informatiile de pe internet si nu numai nu sunt cele mai corecte si dimpotriva, de cele mai multe ori se contrazic, asa ca e normal sa devenim confuze si sa ne temem efectiv de inceperea diversificarii. Cursurile de diversificare, despre care puteti citi mai multe aici, sunt menite sa transforme acest proces, natural de altfel, din bau-bau in aliat al mamicii. Pare surprinzator, mai ales pentru mamicile care nu mai stiu ce sa se faca, stand cu bolul de mancare in fata unui bebelus care plange, dar diversificarea poate fi un proces amuzant pentru mami si pentru bebe.

Eu le-am cunoscut personal pe cele doua doctorite din spatele acestui proiect, sunt nu doar extaordinar de dragute dar si foarte informate si de aceea va recomand cu toata caldura si increderea cursurile lor, atat in materie de diversificare dar si in toate domeniile ce tin de viata de mamica, de la momentul in care aflati ca sunteti insarcinate si primele zile alaturi de bebelus si pana la etapele de dezvoltare ale copilasului: curs Lamaze, curs puericultura, curs alaptare, curs diversificare, curs parenting.

Nu uitati: porniti in sarcina cu increderea data de informarea corecta si veti continua cu incredere si optimism pana cand... e vremea de mers la facultate :) La final, va las sa cititi cuvintele doamnelor doctor:

Credem cu tarie ca avem competenta si daruirea necesara sa ne implicam activ in acest proces de informare corecta si de ultima ora a viitorilor si actualilor parinti, competenta ce ne-o ofera in primul rand profesia pe care o avem si domeniile in care activam (pediatrie si medicina de familie) pentru partea de diversificare a alimenatiei precum si cursurile de supraspecializare pe care le-am urmat pentru a putea efectua cursurile de pregatire pentru nastere, alaptare, ingrijirea copilului, suntem primii medici din Cluj Napoca certificati de Lamaze International in educatie prenatala si printre primii educatori prenatali din Romania.

Citeşte mai mult

Sos salsa facut in casa

I-am spus sos salsa pentru ca sunt in lumea larga, sau in lumea sud-americana cel putin, foarte multe tipuri de salsa si numele lor difera in functie de ingrediente dar si de tipul de bucatarie din care salsa respectiva face parte. Salsa mea este ideala ca dip pentru nachos si chipsuri, o puteti folosi la salata mexicana in 7 straturi, la rulourile aperitiv cu tortillas si bineinteles la orice reteta mexicana. Cat despre condimente, am folosit un amestec de condimente Tex-Mex si fasii de chilli pe care le-am gasit pe www.afaf.ro (o sa va placa site-ul, are o gramada de condimente si amestecuri de condimente pe care nu le gasiti in magazine). Daca sunteti din Cluj, va sugerez sa incercati cu incredere raftul de condimente din Auchan, Iulius Mall, unde gasiti si condimentele lui Jamie Oliver dar si amestecuri faine de tot felul de spices.

Acuma ca am stabilit ce condimente folosim, sa vedem ce zicem de rosii. In general, pentru salsa se folosesc rosii foarte coapte, pe care le decojim si le taiem cubulete mici mici, dar cum nu suntem in sezon si nu am vrut sa las iarna sa ma opreasca din visul meu de a manca salsa, am folosit rosii decojite din conserva, pe care le-am scurs de lichid si le-am paserat cu ustensila pentru piure de cartofi. O stiti cu siguranta si o aveti toti in casa. No bun, sa ne apucam de treaba, da?

Ingrediente:
- rosiile din 2 conserve de rosii decojite, intregi (conserve de 400g)
- un ardei gras verde mic, taiat marunt
- un ardei gras rosu mic, taiat marunt
- un ardei gras galben mic, taiat marunt
- o ceapa mare taiata foarte fin
- condimente tex-mex dupa gust
- sare, piper, cumin, chilli (dupa gust, in functie de cat de picanta doriti sa fie salsa)
- 2-3 catei de usturoi
- 2 lingurite de amidon, desfacute in 50 ml apa
- o lingurita otet
- 3 linguri ulei de masline



Procedura in sine e super-simpla, atat dureaza un pic mai mult, pana taiati marunt toate ingredientele, dar o data ce ati terminat cu asta, salsa merge destul de repede: incingem intr-o cratita uleiul, punem ceapa, o cladim pana devine translucida, apoi punem ardeii, amestecam bine, punem toate condimentele, inclusiv usturoiul macinat. Le lasam sa se caleasca impreuna, amestecand din cand in cand, pana ardeii sunt moi. Punem apoi rosiile, le lasam sa dea un clocot bun impreuna cu ardeii si ceapa si apoi, la final, punem otetul si amidonul desfacut in apa. Amestecam bine, dam focul la minim si lasam sa fiarba totul pana cand sosul capata consistenta pe care o dorim.



Din cantitatile astea ies cam 3 borcanele de 200g. Tot ce trebuie sa faceti e sa puneti salsa fierbinte in borcanelele sterilizate, sa le sigilati bine si apoi sa le tineti la dunst de pe-o zi pe alta, pana se racesc complet. Sau puteti sa le fierbeti in bain marie si apoi sa le lasati sa se raceasca la temperatura camerei. Cred totusi ca varianta asta e valabila numai daca vreti sa faceti salsa in cantitati mai mari si sa o tineti “in camara”, pentru ca altfel, e atat de buna ca se evapora imediat. Un lucru e cert pentru mine: nu mai cumpar salsa din magazin cate zile am! Va pup si abia astept sa va arat maine in ce reteta am folosit sosul salsa! Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

Paine graham cu muesli si seminte

Mai nou fac tot mai des paine de casa. Am inceput cu focaccia de saptamana trecuta (apropos, trebuie sa va mai arat si focaccia cu ceapa) si am continuat cu o paine graham, cu muesli si seminte, care a fost un real succes, sau cel putin asa au zis oamenii care au mancat-o... Dana, Petrea... a fost sau n-a fost buna?

Acuma sa va zic despre faina. De cand am inceput sa nu mai cumpar paine si sa o coc in casa, am avut o revelatie in ceea ce priveste raftul cu faina din hypermarket. Doamneeee, cate feluri de faina se gasesc! Am luat o faina neagra, una pentru paine (cea 650) si una graham. Restul a fost simplu, va arat mai jos cum am procedat. As vrea sa va spun cum e si a doua zi si cum se pastreaza, dar nu a fost rost de asa ceva... s-a evaporat in cca 3 ore dupa coacere. Dar eu cred ca sta foarte bine si de pe o zi pe alta. Si ca sa nu fie reprosuri de genul “pai sigur, tu ai framantat cu KitchenAid si de aia ti se pare usor sa faci paine” (GLUMESC), m-am muncit si am framantat eu cu ale mele doua maini dibace. Si a functionat frumos :)

Ingrediente:
- 500g faina pentru paine graham sau faina integrala
- 300ml apa calduta
- un pliculet (7g) drojdie uscata
- 1-2 lingurite de sare (in functie de cat de sarata vreti painea, eu am pus 1 lingurita)
- 6 linguri muesli
- 5 linguri seminte de floarea soarelui (decojite, bineinteles)



In primul si in primul rand, amestecam drojdia uscata cu apa calduta si le lasam deoparte 10 minute, pana sa activeaza drojdia si e pregatita sufleteste de facut o paine ca-n povesti. Cernem faina cu sarea intr-un castron mare, facem o gropita in mijloc si in gropita turnam maiaua. Amestecam intai cu mana pana aluatul incepe sa se lege, apoi incepem sa framantam energic, vreo 5 minute asa, pana aluatul este omogen. Punem muesli si semintele, le impaturam in aluat si il mutam apoi cu totul pe planseta tapetata cu faina si il framntam alte 10-15 minute sau pana muesli si semintele sunt incorporate total. Mutam aluatul intr-un bol curat, il acoperim cu un prosop si il lasam la dospit 30 minute. Il scoatem apoi iar pe planseta, il mai framantam o data, apoi il punem in tava usor unsa cu ulei si il lasam la dospit o ora. Inainte de a baga painea la cuptor, o ungem cu un strop de ulei de masline si presaram seminte si muesli deasupra. Dam painea la cuptorul incalzit la 180 de grade, 35-40 de minute sau pana este rumenita bine.



Cam asa arata painea la final, eu sper din suflet sa aveti rabdare sa se raceasca inainte sa o gustati.



Ce imi place mie cel mai mult de cand am inceput sa fac paine in casa e mirosul absolut deosebit pe care il emana, si cand se coace si cand o scot din cuptor. Mirosul mi-a adus aminte instant de painea de la tara, pe care o cocea Buni Sia si matusa Ana o data pe saptamana, sambata si care era atat de buna de te lingeai pe degete si atat de naturala incat era buna si la o saptamana dupa. Si pe painea aia de casa ne facea buni o treaba foarte buna: ceapa rosie tocata foarte marunt, calita impreuna cu slaninuta tocata la fel de marunt si cu un strop de boia, dar care nu e foarte musai. Si toate astea vin puse pe felia de paine, asa cum e ea, sau si mai bine pe felia de paine unsa cu o crema delicioasa de crema de branza de capra sau branza de burduf.



Bunicile vostre faceau paine in casa? Aveti poze cu paine facuta de bunici sau de voi? Daca da, pregatiti fotografiile ca vine un concurs foarte dragut pe blog, da? Va pup cu drag si va multumesc ca ati mancat un colt de paine cu mine :)

Citeşte mai mult

Mini cupcakes cu ciocolata

Cum am ajuns la reteta de mini cupcakes? Foarte simplu! Totul a inceput de la niste mici si foarte simpatice hartiute pentru muffins. Sunt mici mici, ai diametrul de cca 3 cm si m-am gandit ca ar fi adorabile pentru cupcakes petit fours style :) Si am avut dreptate! Au iesit atat de dragute ca ne era si mila sa le mancam. Mai putin lui Luca, el nu a simtit niciun fel de mila si a cedat in fara cremei de ciocolata.

Cantitatile sunt foarte mici si totusi ies undeva la 20 mini cupcakes. Puteti sa le coaceti insa si in formele normale, ies undeva la 6-7 cupcakes. Cat despre crema de ciocolata, am folosit crema de la amandine, insa numai 1/3 din cantitate: 80g unt moale, 50g zahar pudra vanilat, 2 linguri cacao, 1 galbenus pe care le amestecam impreuna pana avem o crema cremoasa :) Acum ca avem crema, sa coacem ceva pe care sa o punem, nu asa-i normal?

Ingrediente:
- 70g faina
- ½ lingurita praf de copt
- un varf de cutit sare
- 4 linguri lapte
- ½ lingurita extract de vanilie
- 70g unt la temperatura camerei
- 90g zahar
- un ou



Incingem cuptorul la 180°. Cernem faina, praful de copt si sarea intr-un bol mare. In alt bol, facem spuma untul si zaharul (amestecam 5 minute cu mixerul la viteza medie). Peste amestecul de unt punem oul si laptele, amestecam, apoi punem amestecul de faina si omogenizam. Punem toata compozitia intr-un spritz sau pos si umplem hartiutele pentru cupcakes, cam 2/3 din ele, ca sa lasam loc sa creasca. Dam tava la cuptor 8-10 minute, sau pana scobitoarea (infipta cu mare mila in mijlocul unei mini cupcake) iese curata. Le lasam sa se raceasca, apoi le ornam cu crema de ciocolata, pusa la randul ei in pos.



Spuneti si voi daca nu a fost o reteta super mega simpla? Luca m-a ajutat si la aluat si la crema si azi intentionez sa ii cumpar un set de vasute si ustensile de bucatarie mici, potrivite pentru manutele lui, pentru ca mi-a zis ca vrea sa fie bucatar ca mama si incearca sa se implice in bucatarie. Si asta nu poate decat sa ma bucure foarte foarte mult! Cam atat pentru azi, dar pe maine va pregatesc o paine de casa extraordinara, asta pentru ca mai nou nu cumparam paine si tot coc eu diverse tipuri de paine de casa, in cautarea painii perfecte. Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

Cake pops cu biscuiti

De cand am facut cake pops pentru ziua lui Luca, a devenit una dintre retetele culinare cele mai cerute la noi si sincer am tot amanat sa fac din nou, nu de lene, ca nu se fac greu, ci pentru ca vroiam sa tin cat mai mult de betisoarele pentru acadele. Apoi mi-am dat seama ca la fel de bine pot sa fac cake pops si cu scobitori mai groase, din cele pentru cocktailuri sau de ce nu, sa le servesc ca pe praline, in hartiute pentru mini-muffins. Asa ca am trecut la treaba insa in loc de prajitura si crema de prajitura am folosit biscuiti si crema de branza.

Ideea de cake pops este a Bakerellei si daca va plac foarte mult si vreti sa aflati mai multe despre aceste prajiturele, va sugerez sa cautati pe amazon sau ebay cartea ei cu si despre cake pops. Acum sa revenim la reteta de azi, pentru care am folosit biscuiti Oreo, insa puteti sa folositi orice fel de biscuiti cu crema.

Ingrediente:
- 16 biscuiti Oreo sau alti biscuiti cu crema
- 100g crema de branza
- 300g ciocolata cu lapte sau amaruie, in functie de gusturile voastre



Mai intai dam biscuitii prin blender si ii tocam foarte fin. Adaugam apoi crema de branza, care trebuie sa fie la temperatura camerei si amestecam bine de tot, pana avem o compozitie omogena. E foarte important sa amestecati pana toti biscuitii macinati sunt bine incorporati in crema de branza. Din compozitia obtinuta facem bilute de cca 2 cm in diametru si le asezam in tava, pe hartie de copt. Urmeaza sa topim ciocolata la bain marie.



Dam fiecare betisor sau scobitoare (dar e musai sa fie din cele mai groase sau bete pentru frigarui) prin ciocolata topita. si il infigem fix in mijlocul bilutelor din biscuiti. Dam tava la congelator cel putin 30 de minute. Scoatem cake pops de la congelator si le dam prin ciocolata topita. Batem usor cu degetul batul in timp ce il invartim, asa se uniformizeaza stratul de ciocolata si cade excesul. Fixam cake pops intr-o bucata de polistiren si le lasam sa se raceasca complet, pana ciocolata se intareste.



Ce ziceti? Asa-i ca se fac foarte simplu dar arata chiar spectaculos? Ma intreba lumea de unde cumpar eu betisoarele... le iau de pe ebay si nu sunt foarte scumpe iar contul de ebay se face foarte usor. Dar dupa cum spuneam, bune-s si betele pentru frigarui si le gasiti chiar oriunde! Un alt lucru foarte important legat de reteta asta e topirea ciocolatei: puneti vasul cu apa pe foc, la flacara medie si puneti deasupra un alt vas, fie din metal fie din sticla termorezistenta. In acest al doilea vas, puneti ciocolata. Lasati 2-3 minute, pana ciocolata incepe sa se topeasca. Dati focul la minim si incepeti sa amestecati in continuu. Asa veti sti sigur ca nu se arde ciocolata. Ajunge ca doar cateva din bucatelele de ciocolata sa fie topite pentru ca restul ciocolatei sa se topeasca prin amestecare. Daca totusi se intampla sa ardeti ciocolata, puneti repede 1-2 lingurite de lapte (cate ½ lingurita o data si vedeti apoi daca mai trebuie) si amestecati bine, poate mai aveti o sansa sa o salvati. Cam atat pentru azi :) Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

Supa de cartofi copti

Pe cand, resemnata ca nu am avut parte de o iarna ca la carte, credeam ca vine primavara si ma pregateam sa scot artileria de retete culinare de primavara, se pare ca vremea s-a intors si o sa avem parte si de o iarna in adevaratul sens al cuvantului (sau cateva zile de iarna, daca nu se poate un anotimp intreg). Pe acest considerent va propun azi o reteta de supa cu cartofi copti, o supa foarte consistenta, cum trebuie de altfel sa si fie mancarea in timpul iernii, dar si foarte aromata, cu sunculita afumata si smantana dulce.

In timp ce cartofii erau la copt, nu am putut sa nu imi aduc aminte de cartofii si porumbul copti in jar pe care ii mancam la tara, la Aschileu, la unchiul Stefan si matusa Ana. Ei sunt singurele noastre rude la tara si in fiecare an ne rugam de mama sa ne lase un pic in vacanta acolo, cu verisorii nostri Oana si Liviu. Problema era ca eu si fratele meu Rares, care e cu 5 ani mai mare decat mine, eram un fel de Tom si Jerry cand eram mici si nu puteam imparti acelasi spatiu nici 5 minute fara scandal, asa ca nu ne prea lasa la tara impreuna, ca asa-i la tara, merge vorba si se afla in sat ca-s copiii posedati :) Da' si cand prindeam vacanta la Aschileu, era RAIUL pentru noi si ne bucuram de fiecare zi acolo si de fiecare mancarica pe care ne-o faceau. Apropo, cartofii copti in ler nu se compara cu cei copti pe jar, dar asta e viata la bloc, ne adaptam :)

Ingrediente pentru 6-8 portii:
- 2 cartofi mari cruzi, taiati cubulete mici
- 2 cartofi mari copti, taiati cubulete mici
- un litru supa de pui
- 500ml smantana dulce pentru gatit
- 150g kaizer, sunculita taraneasca sau bacon, taiat marunt
- 2 linguri chives uscat sau un fir de ceapa verde tocata marunt
- 2 catei de usturoi pisati
- 2 linguri ulei
- 80g cascaval ras
- sare, piper



Intr-o oala de supa incingem uleiul si tragem la tigaie sunculita, usturoiul, sarea si piperul, la foc mic, 2-3 minute. Stingem apoi cu supa de pui si 250ml smantana dulce si amestecam bine, lasam sa dea un clocot.



Punem cartofii cruzi, taiati cubulete si lasam sa fiarba 20 minute la foc mic, sau pana cand cartofii sunt aproape fierti. Punem apoi cartofii copti, chives sau ceapa verde tocata marunt si restul de 250ml smantana dulce. Lasam sa fiarba alte 10-15 minute la foc mic, apoi tragem de pe foc si punem cascavalul ras si amestecam pana se topeste cascavalul.



Supa e cea mai buna calda si e atat de satioasa ca nu aveti nevoie de paine sau crutoane. Dupa ce se raceste, se ingroasa destul de tare si atunci aveti 2 optiuni: ori o serviti ca pe tocanita, ori mai puneti o jumatate de cana de apa si o lasati sa mai dea un clocot si isi va relua aspectul de supa. O alta varianta e ca imediat ce trageti supa de pe foc sa o dati prin blender pentru a avea o supa crema delicioasa. Abia apoi puneti cascavalul. Cartoful copt schimba foarte mult gustul si va asigur ca nu se aseamana cu nicio supa de cartofi clasica. Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult

Focaccia cu masline si ierburi aromatice

Din capitolul retete culinare clasice, vechi de cand e lumea dar vesnic “in trend”: focaccia. Nimic nu se compara cu painea facuta in casa si sincer, dupa ce am gasit un fir de par in painea pe care o cumparam noi in mod normal, am inceput sa ma gandesc serios sa fac paine in casa si sa renunt de tot la cea din comert.

In acest sens, intentionez sa imi iau o masina de paine (daca aveti deja un anumit model sau de la un anumit producator, va rog sa imi spuneti cum vi se pare aparatul in sine si cam cum iese painea).

Dar pana sa ajungem la masina de paine, am facut altceva: am inceput sa fac focaccia, painea de origine italiana, care e foarte aromata, se face foarte usor si nu e nevoie de niciun fel de mixer, robot de bucatarie sau masina de facut paine, pentru ca se framanta foarte usor cu mana. Din cantitatile de mai jos va iese o focaccia de 28 cm diametru si cam 5 cm grosime, care e suficienta (in cazul nostru, familie de 2 adulti+ copil) 2 zile. Reteta in sine e foarte simpla, dureaza putin intr-adevar pana creste coca, dar va asigur ca merita: este o paine facuta in casa, stii sigur ce contine, o condimentezi dupa bunul tau plac si e mereu proaspata si la indemana.

Ingrediente:
- 350g faina alba
- 200ml apa calduta
- un pliculet drojdie uscata
- 2 lingurite zahar
- o lingurita sare
- o lingura mare ulei de masline
- 150g masline fara samburi si feliate
- o lingurita oregano
- o lingurita busuioc
- o lingurita rozmarin

Pentru garnisit:
- ulei de masline
- sare, ierburi aromatice, felii de masline



Mai intai amestecam apa, drojdia, zaharul si sarea pana se dizolva drojdia, apoi lasam 10 minute intr-un loc caldut, pentru a se activa drojdia. Intr-un bol incapator cernem faina si ii facem o gropita in mijloc, unde urmeaza sa turnam amestecul de drojdie (maiaua). Turnam apoi si uleiul de masline si framantam cca 5 minute, sau pana avem un aluat omogen. Mutam apoi aluatul pe planseta tapetata usor cu faina (aluatul ar trebui sa nu se lipeasca deloc de degete sau de masa, deci faina e mai mult o masura preventiva) si il mai framantam alte 5 minute, pentru a avea un aluat elastic si care nu se lipeste deloc.



Mutam apoi aluatul intr-un bol curat, usor uns cu ulei de masline si il punem intr-un loc caldut, la dospit, cca o ora. Dupa o ora, sau cand aluatul isi dubleaza volumul, il apasam usor cu degetele pentru a scoate aerul, apoi il intindem pe planseta (cu sucitorul) si punem maslinele si ierburile aromatice (nu uitati sa pastrati cateva masline pentru garnisit).



Inchidem foaie de aluat (la felc a pizza calzone), astfel incat umplutura sa ramana la mijloc si il framtam bine de tot, pentru ca umplutura sa se distribuie uniform in tot aluatul. Il punem apoi intr-o tava de tort cu peretii detasabili (sau puteti folosi orice alta forma, nu neaparat rotunda sau puteti pur si simplu sa puneti aluatul pe o tava si sa ii dati voi o forma oarecare) si il nivelam frumos folosind o lingura. Lasam din nou aluatul la dospit, asezand tava intr-un loc caldut, acoperita cu un prosop curat sau cu folie alimentara transparenta, alte 20 minute.



Dupa cele 20 minute, facem cu degetul niste gauri in aluat, nu foarte dese insa pe toata suprafata aluatului. Il lasam sa creasca alte 20 minute, intre timp incingem cuptorul la 180 de grade. La sfarsitul timpului de dospire, turnam peste aluat ulei de masline, astfel incat sa intre bine in gaurelele pe care le-am facut in aluat. Presaram deasupra sare de mare si ierburi aromatice dar si cateva feliute de masline, cele pe care le-am pus deoparte. Dam apoi tava la cuptor 20-25 de minute sau pana creste frumos si are o crusta aurie frumoasa. Desfacem peretii tavii, scoatem focaccia si daca mai avem rabdare, o lasati sa se raceasca un pic, dupa care puteti sa treceti la actiune (infulecarea, cum ar veni).



Nu pot sa va descriu in cuvintele-mi stangace cum poate mirosi in casa in timp ce se coace focaccia asta. Si numai pentru miros merita sa faceti painea asta! Partea buna este ca sunt foarte multe variatiuni la reteta si puteti pune in loc de masline ceapa tocata marunt, usturoi, rosii cherry si cam orice fel de condimente va trec prin minte. O sa va arat rand pe rand si alte variante de focaccia pe care le-am facut si urmeaza sa le fac. Sper ca v-am lamurit cu tot ce am scris ca e o paine de casa care trebuie incercata si daca nu v-am lamurit, fac un ultim efort cu pozele de mai jos. Sa va fie de bine!

Citeşte mai mult